Happy...Valentine's Day!?

Ieri am fost prinsa, nu neaparat planuit, in vartejul, febra, nebunia zilei dragostei si la sfarsitul acesteia pot spune ca eram epuizata. Asta pentru ca am avut parte de surprize deosebite, emotii de toate felurile, dar mai ales pentru ca m-a obosit agitatia din jur. De la cadouri in forma de inimioara (neaparat, ca altfel cu ce ne mai iubim??!!), jucarii de plus, prajituri roz, cadouri "personalizate", pana la tombole, concursuri si "casatorii pentru o zi" (!!!), toate astea au dunat lumea din intregul oras (invecinat, ca acolo ma aflam), cu mic, cu mare, la sarbatorirea zilei de Sf. Valentin, care de fapt nici nu e sarbatoarea noastra, a romanilor, ci un prilej de a face comert si de a prosti lumea. Eu nu inteleg de ce ne insusim cu atata usurinta ceva ce nu ne reprezinta in nici un fel si de ce ne amintim de iubire doar cand se face simtit "efectul de turma".
Iubiti-va, oameni normali, in fiecare zi, nu va mai autoconservati, nu mai faceti economie la sentimente, la gesturi, declaratii, ca trece viata asta si cand vom face bilantul (daca vom mai apuca), sa existe cat mai putine regrete!!!

Looking 4 something

Caut. Am de ceva vreme o stare nedefinita. Ma simt captiva in corpul, in mintea si inima altcuiva. Sau poate asa vreau sa cred, sa nu recunosc ca de fapt problema e la mine. Ma simt amortita, nemultumita, neimplinita, poate chiar nefericita. Si nici macar nu am reusit sa determin cauza/cauzele, astfel incat sa descopar si tratamentul. Aparent nu exista un motiv palpabil, am sustinerea celor din jur, nu-mi lipseste nimic vizibil, sesizabil, dar...caut acel "ceva" care sa ma trezeasca, sa simt ca traiesc din nou, sa fiu motivata, vesela, emotionata, sa zambesc, sa rad in hohote, sa dansez pana la epuizare... Mi-e dor sa fiu fericita!!!! Si nici macar nu stiu in ce anume ar consta acea fericire...:(