miercuri, 30 decembrie 2009

Dorinte de la noul an

Stau si ma gandesc ce-mi doresc de la noul an, care "bate la usa", ca sa folosesc un celebru stereotip. Pretutindeni aud urari de bine, sanatate, fericire, spor in toate si... nici nu mai retin ce, cat si dorinte, planuri variate pt anul 2010, care mai de care mai concrete, abstracte sau chiar imposibile. De parca ar trebui sa le infaptuiasca in locul nostru cele 365 de zile ce vor urma, in loc sa ne privim de fapt in suflet, sa ne facem analiza obiectiva, pt ca la final sa constatam ca e in puterea noastra sa schimbam multe, incepand de la propria viata, principiile si modul de a actiona.
Si totusi, ce imi doresc eu de la 2010? Ce dorinta sa-mi pun la miezul noptii? Una strict obiectiva, cuantificabila, concreta, sau sa sper ca, asa cum spune traditia (sau superstitia), mi se vor indeplini si cele mai imposibile, nastrusnice, idealiste dorinte?
Tot ce-mi vine acum in minte e ca imi doresc sa fiu sanatoasa, inteleapta, incat sa iau cele mai bune decizii, discernamant, prudenta, intuitie si spirit de observatie ascutit, incat sa "citesc" oamenii asa cum trebuie, puterea de a trece peste dezamagiri (stiu, era mai simplu sa imi doresc sa nu fiu dezamagita, dar asta ar insemna sa fiu izolata de lumea reala) si de a ma inveseli atunci cand lacrimile stau sa tasneasca din ochi; imi mai doresc ocazii de a calatori si imprejurari variate, cu scopul de a invata ceva din fiecare. Si, ceva mai special, imi doresc sa nu fiu privata vreodata, nici in 2010, nici peste 2010 ani daca s-ar putea, de dulcele gust al dragostei, de fericirea aceea fara de seaman...
La multi ani tuturor si un an mai bun pe toate planurile (in ideea ca oricum notiunea de bine/bun este perceputa subiectiv)!!! :-*

miercuri, 16 decembrie 2009

Smells like winter...

Nu stiu cum se face, dar in fiecare an, cand cade prima ninsoare, in gand imi rasuna aceleasi versuri superbe, care fac peisajul cu atat mai fascinant:
" Te uite cum ninge, Decembre,
Spre geamuri, iubito, priveste,
Mai spune s-aduca jaratec,
Si focul s-aud cum trosneste

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape,-
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric...

Mai spune s-aducă şi lampa
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte."

Si astfel, ratacesc cu privirea pe geam, printre copacii si muntii acoperiti de nea, visez la ierni troienite, cu povesti la ceas de seara, in fata sobei, cu un ceai cald sau vin fiert, alaturi de o persoana draga, pierzand notiunea timpului...