Un alt fel de caraterizare scurta

Am observat ca pe multe bloguri circula moda asta cu "leapsa", pasandu-se astfel de la un utilizator catre altii diverse intrebari la care se asteapta raspunsuri, sau un fel de chestionare de completat. Intrucat nu am primit pana acum nimic de genul (din pacate), am hotarat sa transcriu pe cont propriu ceva, folosind astfel ca pe o noua sansa de autocaracterizare:

Sunt un amalgam de ganduri, dorinte, vise, sentimente; Scorpion in proportie de 90%.
As vrea ca uneori sa fac exact ce-mi terec prin cap/ce-mi doresc, si nu ceea ce "trebuie" sau "se cuvine".
Pastrez amintiri dulci, adanc intiparite in suflet, dar si "fleacuri", simboluri cu valoare sentimentala.
Mi-as dori sa fiu altfel decat restul lumii; sa fac ceva remarcabil.
Nu imi place sa fiu mintita, dezamagita, tradata.
Ma tem de imprevizibil, caci unele coordonate mi le trasez singura; de singuratate.
Aud uneori prea multe (si nu imi face bine), alteori muzica atunci cand ma trezesc.
Imi pare rau cand nu izbutesc sa-mi tin promisiunile; cand ranesc pe cineva.
Imi plac fructele de padure, ciocolata, locurile nou- descoperite, pozele, pisicile, reuniunile in familie.
Nu sunt asa cum vor/se asteapta altii sa fiu.
Cant melodii care-mi sunt cunoscute; uneori la karaoke.
Niciodata e la fel de relativ si neadevarat ca "intotdeauna"; asadar, niciodata sa nu spui niciodata.
Rar ma distrez asa cum mi-as dori (din pacate!!!!!!).
Plang sa ma descarc, atunci cand durerea atinge limita suportabilului.
Nu sunt multumita cand nu reusesc sa-mi indeplinesc planurile/visele.
Sunt confuza atunci cand nu ma fac inteleasa fata de altii.
Am nevoie de persoane dragi si puternice in jurul meu, de situatii clare si din care am ce invata in viata mea.
Ar trebui sa fiu mai ambitioasa.

Do you hear me?

If i told you I love you, would it move you enough to even act as if you’ve heard ?

New hobbies

Am descoperit ceva care-mi place si ar putea constitui o ocupatie potrivita pentru weekend-uri, care sa ma si inveseleasca in acelasi timp: karaoke nights. Nu sustin acu ca as avea vreun talent de cade lumea pe spate, insa ma ajuta vocea cat sa mentin ritmul si sa iasa ceva. Si imi mai place foarte mult atmosfera care sa creeaza acolo, comuniunea aceea neconditionata dintre oameni care se vad pentru prima data, uniti de aceeasi pasiune si de acelasi chef de viata si de distractie. Dintr-o melodie in alta, se ajunge la situatia in care toata lumea fredoneaza aceleasi ritmuri, cu sau fara microfon si chiar se incing dansuri, de nu-ti mai vine sa pleci acasa. Locatia isi are rolul ei, caci nu e atat de mica incat abia sa incapa scaunele la mese, dar suficient de mare incat sa ai si unde dansa. Si imi mai place ca nu vin persoane fitzoase, de fiecare data am avut sentimentul ca ma aflu intr-o mare familie a prieteniei. Sper sa ramana lucrurile in acest stadiu si sa-mi petrec cat mai multe seri de vineri acolo, in acelasi registru de bun gust.