Prietenie

Mda... ma intreb de cateva zile daca mai am vreo prietena adevarata, intrucat constat ca cele care nu m-au tradat deja, ma dezamagesc treptat, prin vorbe, fapte sau indiferenta. Nu inteleg de ce nu culeg ceea ce am semanat, intrucat stiu cat suflet am investit in fiecare prietenie, cat am daruit si nu am primit inapoi... Dragele mele prietene, de ce va asteptati sa va caut numai eu? Si cand o fac, de ce nu aveti timp/ chef de mine? Am inteles, aveti familii si asta e prioritatea voastra, insa mi se pare ca lucrurile n-au stat asa mereu si eu am fost acolo, intotdeauna, cu o vorba buna... Daca va invit pe la mine, este pentru ca am pregatit o prajitura sau altceva bun si as vrea sa ne bucuram impreuna de gust si sa vorbim cate-n luna si-n stele (nicidecum barfa), nu pentru ca astept sa-mi aduceti ceva sau pentru ca aveati o fereastra in timpul vostru plin; daca va fac un cadou/ o surpriza, este cu siguranta ceva ce vi se potriveste si-mi place in primul rand mie, nicidecum ceva ce-mi prisosea prin casa; daca imi doresc sa-mi fiti alaturi de ziua mea, as prefera sa se intample chiar atunci, nu peste o luna, dupa lungi insistente si suparari; daca nu raspund la telefon din prima, inseamna ca intr-adevar am un motiv, nu stau si ma holbez la el spunand "ce mai vrea si asta?"; dak nu pot sau nu vreau sa-mi destainui profunzimea sufletului cand asteptati voi, respectati-mi tacerea si dati dovada de empatie atunci cand eu am nevoie de voi. As aprecia daca v-ati aminti, dragele mele, de timpul de calitate petrecut impreuna si de tot ceea  ce ne-a unit candva... Si ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici deocamdata. Cine s-a suparat... n-a inteles nimic! Si ca sa inchei intr-o nota optimista, am sa citez un preferat de-al meu: "Ma inclin! Voie buna!"